Rănile nu se vindecă niciodată. Doar se uită. Poate că reușești să treci peste, să nu te mai gândești la ce s-a întâmplat, poate nu mai simți în permanență ceva chinuitor, dar rana nu dispare. Te torturează cu bolnăviciunea ei când te aștepți mai puțin, te urmărește și apare atunci când ești mai vulnerabil. Nu ai cum să scapi de o suferință, odată ce ai trăit-o ea face parte din tine. Ea te schimbă și apoi definește ceea ce ești în prezent, o persoană sensibilă la împrejurări, cuvinte, obiecte care te aduc prin asociere înapoi în locul de unde a pornit totul.
Nu toate evenimentele sunt grave astfel încât să își facă simțite repercusiunile frecvent pe o perioadă lungă de timp. Însă toate cele negative reprezintă niște traume, niște mâini care îți strâng sufletul cu putere atunci când ești pe terenul minat al simțirii.
Suntem traumatizați iremediabil, și nu doar în copilărie, ci pe parcursul întregii vieți. Lucruri care poate sunt minore în timp rămân mari pentru conștiința noastră. Ori sunt eu defectă și nu pot să-mi distrug elementele otrăvitoare din ființă?
Nu cred ca esti defecta. Cam asa pateste fiecare persoana rationala si uneori, suferintele ii coplesesc pe oameni. Unii cedeaza si isi pierd ratiunea, altii lupta pana cand durerea ii face insensibili, dar cei mai multi isi inghit lacrimile si imbratiseaza durerea, asteptand ziua in care ceva se va schimba. Eu sper sa existe o astfel de zi, macar pentru cei multi si pentru tine.
RăspundețiȘtergeredrept e: rănile nu se închid. dar înveţi să trăieşti cu ele, să le accepţi aşa cum sunt. peste ani, ajungi să constaţi că ai mai mulţi plasturi decât inimă... dar binele din toată povestea este că ai trăit. pe sub plasturi, oricât de mulţi, inimaeste acolo, ea bate cu putere. şi e de preferat uneia care ajunge peste timp intactă... neatinsă de nimic şi obosită de monotonia ticăitului ei.
RăspundețiȘtergereranile raman mereu, sunt perfect de acord cu tot ce ai scris, draga mea. din pacate ele rasufla a durere cand ne asteptam mai putin si durerea nu este decat estompata, dar totusi puternica. si desi unele detalii se pierd in trecerea vremii, durerea ramane. pentru mine insa, cel mai bun lucru la durere este atunci cand te face mai puternic si mai intelept, mai viu. bisous >:D<
RăspundețiȘtergere