Osmoză

Te-am înlănțuit cu iubirea mea

într-o îmbrățișare.

E o stare caldă, colorată,

ca o iederă pe zidul ființei tale.

Te strâng mai tare;

Aș vrea să mă dizolv și să te simt total,

să fiu biodegradabilă

pentru pielea ta îmbietoare.

Printr-o eroare de vocabular imensă

am numit-o îmbrățișare,

dar se transformă într-un proces mult mai complex:

Osmoză inversă –

inversă, reciprocă, cine mai știe.

Mă topesc prin tine atom cu atom

celulă cu celulă

respirație cu respirație nesătulă

până mă epuizez într-o durere surdă

ce stă cu brațele întinse să te primească înapoi

tot microscopic fragmentat

să te îmbine într-o structură

pe care prin difuziune să o aduc din nou la mine,

să o presar cu pulbere de sine

într-o ciclicitate lentă,

nesfârșită.

Ține-mă bine.