Mesajul ascuns

Am primit un SMS. Număr necunoscut. Conținutul e tulburător. E un mesaj... gol. Mă uit insistent la ecran, poate e ceva important, iar pixelii au o latență mai mare în a-l reda și cuvintele urmează să se materializeze lent. Sau e scris cu cerneală electronică invizibilă și îmi trebuie niște dispozitive, ochi speciali sau ochelari din praf de stele. E un mesaj criptat, ascuns, ce se descoperă treptat dacă meriți. O aducere aminte, o tentativă de spionaj, un semnal de alarmă. Încerc să îmi storc telefonul de informații, dar oricât aș insista nu văd decât... liniștea. Albă, luminoasă, artificială.

    Mai arăt mesajul cuiva și întreb:

     - Vezi?

     - Ce să văd?

     - ...liniștea!

    Mă privește siderat:

     - Nu înțeleg... care? Unde e liniștea?

     - Nicăieri, concluzionez într-o revelație amară. E a mea și nu există...

Încerc să îmi găsesc liniștea interioară, dar oriunde caut, e de negăsit. Fraza are sonoritatea unei imposibilități: cum poți identifica o lipsă, o elipsă? Ce e liniștea până la urmă? Un mutism forțat? Un flux camuflat, aflat în îngheț? Viața nu îmi dă niciun indiciu. E o vânătoare de comori fără hartă și chiar fără comoară, cu indicatoare menite să mă deruteze și să mă mențină într-o mișcare circulară. Liniștea mea e oare strigătul mut și nesfârșit pe care îl simt vibrându-mi în oase? Asta e tot ce pot să primesc, o aparență, un chin îmbrăcat în haine vesele?

Viața mi-a trimis un mesaj pe care nu îl pot citi și m-a mințit că în el găsesc ceea ce am nevoie. A elaborat o creație literară haotică al cărei mesaj e un păienjeniș invizibil din subtext și mi-a aruncat-o în brațe. Poate că încercarea de a descifra semnificația unei absențe face parte din însăși definiția verbului și acțiunii de a trăi.



Căutați mesajele ascunse din tabelul lui psi...