Regret

Regret fiecare plan inițiat și lăsat baltă. Regret fiecare rând scris pe jumătate, fiecare poveste scutită de sfârșit, fiecare gând secționat în fragmente și înghițit de timp. Încep să construiesc propoziții și paragrafe, dar le abandonez când par a fi mai valoroase. Sunt un șarpe ce își leapădă solzii în deșert, dar spre deosebire de acesta, îmi doresc să strâng cât mai multe straturi de piele care să mă definească. În schimb, reușesc doar să mă umplu de nisip și să rămân fără veninul care neutraliza cuvintele, care le îmblânzea și mi le aducea în strânsoare. Acum strâng soarele de gâtul său imaginar și cerșesc idei care să mă apere de fierbințeala existenței. Primesc însă doar imitații de ploaie, tentative de cuvânt, furtuni de zgomot interior. 

Sunt asurzită, sau poate am fost surdă dintotdeauna și doar am dedus forma lingvistică a imaginilor care mi-au străpuns privirea. Acum umblu pe pagini mișcătoare și îmi dau seama de mirajul propriilor invenții.  Mă scufund în uitare, în valuri de microcosmos, mă înec...în zadar, căci nu am amintirea locului de unde am plecat - deșertul pare o masă infinită de tablouri identice.