luni, 24 septembrie 2012

Durerea unui gând


Am căzut și am stat pe gânduri și mi-am dat seama că mă doare capul de parcă șuvoaie învolburate de idei îmi răbufneau din muntele mental. Ca și cum există o anumită limită invizibilă de gânduri pe care să le ai, iar când o depășești creierul se inflamează pentru a se apăra de ruminație. Mi se pare uneori că am o autostradă supraaglomerată în cap, cu mașini care mă intoxică cu noxe, pline cu oameni care ar fi putut foarte bine să nu plece nicăieri sau să nu existe. Totuși, circulația e intensă. Și inutilă, pentru că au alternativă. Dar trebuie să o văd eu pentru ei, deoarece eu sunt în mințile lor mai mult decât sunt ei în a mea...
Nu pot să văd, stratul dens și toxic de noeme îmi intră în creier și în ochi și în simțire. M-am închis într-o cușcă interioară și am ascuns cheile.
Nu pot să văd.


18 comentarii:

  1. De-aia e bine să ai întotdeauna dubluri - pentru orice chei :))))))

    RăspundețiȘtergere
  2. curios e că ai o scriere pe care o regăsești mai degrabă la un bărbat.
    o să poți vedea când vei înceta să îți dorești asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E doar o noemă perceptivă asta cu scrisu' de bărbat...
      sau o fi reflecția critică asupra câtorva sensuri proprii sau, de ce nu, a simțurilor.

      Ștergere
    2. Hmm, curioasă afirmație. Poate e din tendința de a intelectualiza sau...nu știu.

      Ștergere
    3. Cred că psi se referea la faptul că eviţi să stabilizezi "persoana" la care se scriu textele tale. Uneori pare că e vorba despre un el, alteori, şi asta înspre finalul textului pare că e vorba despre o ea, ca şi cum te-ai juca cu propria-ţi identitate. :)

      Ștergere
    4. totuși o corecție: tema a fost durerea unui gând...

      Ștergere
    5. te referi la titlu?
      almanahe, e un joc involuntar :)

      Ștergere
    6. Fireşte! :) Un joc involuntar, care Îl justifică pe incognito!

      Ștergere
  3. Autostradă românească am şi eu, cu gropi!

    RăspundețiȘtergere
  4. E bine ca ai subliniat ca este vorba despre o izolare voluntara. Probabil determinata de lume, sau poate de sine, izolarea este un stadiu prin care trece orice om constient de sine... pur si simplu nu te poti integra oriunde si atunci alegi sa te izolezi pana cand tu sau ceilalti sunteti mai maleabili.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atâta timp cât e vorba de o izolare și nu de o fugă, poate fi ceva benefic.

      Ștergere
  5. de unde pana unde..."incognito"??
    curios pseudo, nu?
    am frunzarit, am notat, am plecat... dar... revin! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi place să mă învălui în mister :)
      Mulțumesc pentru vizită!

      Ștergere