luni, 10 decembrie 2012

Nouă


Se spune despre pisici că au nouă vieți. Dar nu se știe dacă acestea sunt simultane sau succesive, aici sau în mai multe părți, acum sau în alt timp. Poate că suntem precum pisicile, avem mai multe vieți pe care le trăim în universuri paralele, fără a le conștientiza, sau poate că trăim de nouă ori la rând, într-un ritm metempsihotic.
Câte vieți ne-au mai rămas?
Le trăim deja sau urmează să le trăim?
Împletitură cu nouă șuvițe de timp sau portativ cu nouă note muzicale, cuprinzând melodia unei existențe totale?
Măsor distanțele dintre vieți posibile și constat că punctele de intersecție, din care se pot desprinde drumuri alternative, sunt mici și aparent insignifiante. Fiecare cale e cea corectă și fiecare ne duce undeva, dar o pală de vânt sau o privire în urmă ne-a adus pe cea prezentă. Oare în altă dimensiune un alter ego ne trăiește viața pe care am ratat-o din cauza unei decizii negândite sau al unui gând indecis?
Dacă am cunoaște viitorul, ceea ce se va întâmpla în urma asumării unei decizii, am alege să acționăm la fel? Probabil că nu - confruntați cu o alegere sfâșietoare, ne-am adăposti în nemișcare, inacțiune, imobilitate.
Dar a nu alege nimic reprezintă o alegere?
Lipsa de reacție este o reacție?
Existăm într-adevăr sau suntem produsele imaginației unui suflet de pisică?
Nouă întrebări și o infinitate de răspunsuri posibile și imposibile.
Sunt doar opt?
A noua suntem noi.


Noi și nouă povestiri sau mai multe în tabelul psi.

18 comentarii:

  1. Mi-au placut intrebarile tale, dar n-am nici un raspuns, ci doar eventual inca noua intrebari :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-i nimic, facem o lista, întrebările sunt mai bune decât nimic :)

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. desigur că miaaaau! :D
      nouă vieţi sunt întotdeauna, depinde cum le numeri. :)

      Ștergere
    2. Îmi place că se miaună pe aici :D

      Ștergere
  3. Eu mă tot întreb, cam într-aceeaşi ordine de idei: dacă nu m-ar întrerupe nimeni în timp ce scriu, aş scrie altceva? N-am să ştiu niciodată răspunsul.
    E totuşi bine că nu ştim dinainte ce consecinţe au alegerile pe care le facem. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr, probabil e mai bine așa, nu cred că am putea suporta confruntarea cu atâtea posibilități...

      Ștergere
  4. A nu alege este tot o optiune, asa cum si pasivitatea este o actiune in sine, aceea de a accepta ce se intampla. Nu putem sti exact cine suntem sau de unde venim, dar putem sti cine vrem sa fim si unde vrem sa ajungem. In opinia mea, astea conteaza cel mai mult.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tu știi cine vrei să fii și unde vrei să ajungi?

      Ștergere
    2. Stiu destul de bine cine vreau sa fiu, dar mai am pana sa imi dau seama cine vreau sa fiu :))

      Ștergere
  5. Buna intrebarea legata de vieti... om avea si noi tot noua?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate avem și mai multe... sau doar una pe care ar trebui să o trăim ca atare :)

      Ștergere
  6. Spui tu:

    "Măsor distanțele dintre vieți posibile și constat că punctele de intersecție, din care se pot desprinde drumuri alternative, sunt mici și aparent insignifiante. Fiecare cale e cea corectă și fiecare ne duce undeva, dar o pală de vânt sau o privire în urmă ne-a adus pe cea prezentă. Oare în altă dimensiune un alter ego ne trăiește viața pe care am ratat-o din cauza unei decizii negândite sau al unui gând indecis?"

    Spun şi eu:
    NU în totalitate (părerea mea :) )!

    Corectă este (numai) această afirmaţie:
    "Fiecare cale e cea corectă și fiecare ne duce undeva, dar o pală de vânt sau o privire în urmă ne-a adus pe cea prezentă".

    De ce cred eu că este aşa? Simplu: dacă n-ar fi aşa, n-am mai fi unici şi irepetabili. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Părerea mea este că fiecare viață este independentă de cealaltă, nu se trăiesc în paralel, simultan. În plus, deși mulți spun că ar vrea să fi știut ce le rezervă viitorul, mă îndoiesc că - dacă acest lucru s-ar petrece - ar mai avea aceeași opinie și că ar fi echipați să înfrunte faptul că știu ce va urma.

    Off topic: doresc să te anunț cu ocazia aceasta că te-am nominalizat pentru Blog of the Year 2012 Award. Diversitatea, modul de abordare al subiectelor tale, viziunea, profunzimea ta nu au trecut neobservate în ce mă privește. Mă bucur să am ocazia să arăt lucrul acesta și prin premiul de față.
    Găsești detaliile și regulile nominalizării aici:
    http://crescentius.wordpress.com/2012/12/10/blog-of-the-year-2012-award/

    Felicitări! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Wow, mulțumesc mult, sunt de-a dreptul surprinsă (ca să nu spun șocată)... Nici nu știu ce să fac, I'm confused :))

      Ștergere
    2. Cu multă plăcere :) Te ajut eu dacă îmi spui cu ce, deci întreabă-mă :)

      Ștergere