Timpul iubirii

Pentru mine nu s-a inventat încă un ceas care să-mi arate timpul iubirii. Mă ghidez după o intuire spontană a temporalității vitale, o hartă fără repere. Mai mult decât atât, consider că acest timp este unul imaginar și artificial - nu simt că există cu adevărat. Desigur, aici intră în joc diferențele de climat interior, căci unii s-au născut în anotimpul iubirii și trăiesc ca atare; eu aparțin anotimpului trist al deznădejdii. 

Privind în urmă, constat cu surprindere că a fost o vreme în care credeam că iubirea este ceva spre care merită să tinzi, că fără să iubești viața este știrbită de sens. Gândul acesta îmi tot fugea prin minte, până când s-a izbit de realitate și s-a sfărâmat în mii de fragmente ascuțite care acum îmi creează circuite toxice prin corp. Din cauza lor mai am momente de rătăcire și durere, când am impresia că ceea ce gândeam înainte ar putea reprezenta un adevăr. Deși știu ca e doar o iluzie, o fericire înșelătoare, sunt cuprinsă uneori de slăbiciune, de întrebări, de un sentiment total de singurătate care nu poate fi îndepărtat. Această singurătate este cât se poate de reală și concretă, pentru că se poate ca cineva să fie alături de tine, dar nu să fie cu tine în adevăratul sens al cuvântului. Nici măcar nu ar fi un lucru la care să aspiri, în stadiul în care poate fi realizat la nivelul uman actual pare mai degrabă un soi de dependență morbidă. 

Problema este de fapt că, din cauza credinței mele că e imposibil ca cineva să te iubească cu adevărat, necondiționat, profund, am ajuns ca la rândul meu să nu mai pot iubi nici eu. Chiar dacă aș încerca, o parte din mine s-ar împotrivi în același timp. Dacă simpla afecțiune, atașamentul sau chiar prietenia conțin în esența lor suferința, atunci dragostea trebuie să fie cea mai distructivă forță posibilă. Și nu este o durere pe care sunt dispusă să mi-o asum, pentru că e nejustificată și ilogică și mult prea chinuitoare. Iubind, te expui singur unui risc iminent, cauzat de erorile minții și sufletului tău. Refuz să cad într-o astfel de capcană, care îți expune ființa și o lasă să cadă pradă intemperiilor emoționale. Refuz până în punctul în care toate emoțiile mi se vor transforma în intelectualizări, pana când nu voi mai fi capabilă să iubesc deloc.

Găsiți timpul iubirii la psi, almanahe, carmen pricop, scorpio, dordefemeie și Dictatura Justiției...