Elefantasme

Am iarăși un sentiment de toamnă. Uneori simțirea capătă consistența și aspectul unei situații, fără a se instala în căușul mâinilor unui cuvânt.

Acum am un sentiment rar și masiv, îmbrăcat într-un palton gri. Arată ca un bărbat care traversează strada pentru a ajunge pe malul râului de lângă mine, o închipuire fără chip. Pare desprins dintr-un tablou și simultan dintr-un roman și dintr-o durere universală. Afară s-a înnoptat, iar atmosfera este bizară. Nu e nimeni pe drum, doar o umbră în depărtare și sunetul unei mașini pe asfaltul jilav. Bărbatul gri merge și privește din urmă lumina roșie, difuză a stopurilor unui taxi. Din cauza ceții, nimic nu pare real. Vremea e rece, ceața e ca o ploaie statică, înțepenită în aer. 

Bărbatul ține o umbrelă în mână, dar nu o deschide - umezeala oricum nu poate fi oprită. Sunetul de oraș părăsit pare amplificat de luminile aprinse pentru pustietate, un halo decolorat. Se mișcă în reluare; încet, fără vitalitate, deși probabil are o destinație spre care se grăbește. De fapt, mai mult stă pe loc decât merge, contemplă frunzele lipite de pământ și se transformă în apă. Devine frig și particulă de ceață și dă luminii culoarea hainelor sale. Amorțește în formă lichidă, rămânând martor veșnic al desprinderii de timp și al mobilității moarte a mecanismelor vieții. O viață aparentă, înghețată într-un suflu citadin și-un suflet anodin și-un spirit elefantin.


Alte scrieri elefantasmatice la psi, almanahe, Scorpio, Dictatura Justiției și Mariana...