luni, 24 martie 2014

De ce scriu?


Poate am știut vreodată răspunsul la această întrebare sau măcar l-am intuit, dar acum pot să spun cu certitudine că este o enigmă totală. Și din motive evidente, cred că mai curând ar trebui să mă întreb de ce nu scriu.
De ce nu scriu? Sunt într-o continuă evitare, așteptare, ezitare și alte cuvinte ce rimează. Deși nu am abandonat complet, așa se simte, pentru că o voce care nu este auzită sau ascultată este virtual inexistentă. Nu am nevoie de revelații suplimentare, știu asta, dar nu se reflectă deloc în acțiunile mele, până când mai amân și găsesc pretexte pentru monstrul ăsta de teamă ce m-a încolțit? Stau cu arma în mână și privesc cum mă devorează. Pare că deja a devenit parte din mine, un parazit pe care nu doar îl accept, ci îl interiorizez. 
Nu știu cu cine m-am întâlnit sau pe lângă cine am trecut atunci, demult, dar mi-a furat glasul din vârfurile degetelor, un miez de oboseală s-a copt în mine și n-am putut să-l conțin. Am sărit dintr-un carusel în mișcare care nu s-a mai oprit pentru a-mi permite să mă urc înapoi. Și aș vrea să scriu neîncetat și mult, atât de mult încât să-mi dau seama de ce și cum să scriu. Acum nu pot să-mi imaginez decât opusul și mă folosesc de toate mijloacele disponibile pentru a mă resuscita și a putea da sens acestui gând îndrăzneț.


Aflați în schimb de ce scriu ceilalți...

13 comentarii:

  1. Credeam ca ai renuntat complet si ne-ai abandonat. Sper sa revii cat mai curand, daca nu se considera deja ca ai revenit. Ti s-a simtit lipsa. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu pot să garantez nimic, doar sper.
      Și poate tu mi-ai simțit lipsa, nu știu alții :))

      Ștergere
    2. Asteapta sa isi revina si ei din soc, sunt sigur ca vor aparea. :))

      Ștergere
  2. Dacă îţi doreşti atât de mult să scrii sunt sigură că vei scrie. Bine ai revenit! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. mie îmi vine să râd! mă uitam deunăzi la filmuleţul vechi, acela în care erai şi tu şi mă gândeam că nu mai ştiu nimic despre tine, că se lăsase prea mult praf de tăcere.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cand ti se vor aduna trairi nespuse, cand te vei trezi cu vorbele galgaind in tine... vei scrie. Oricum... ine ai revenit! E si asta un semn

    RăspundețiȘtergere
  5. Doar am spus eu că voi reveni... :)) Cam târziu, ce-i drept, dar decât deloc... :D
    Acelaşi sentment îl încerc şi eu în momentul de faţă...
    Poate va fi ceva trecător, totuşiii :)

    Un gând bun pt tine!
    Ţi-am făcut cu ochiul. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr, mai bine mai târziu decât niciodată :)) Sper să (ne) revenim în cazul acesta ;)
      Mulțumesc pentru gând și pentru vizită!

      Ștergere