În ultima vreme îmi place să evadez din mine, fac lucruri împotriva firii mele, joc șotron în afara zonei de confort, îi șterg conturul cu piciorul și alerg lăsând praf de cretă în urma mea. Multe mă sperie și îmi dau seama că evit să acționez, așa că mă antrenez într-o inerție ce mă aduce în fața faptului împlinit și astfel mă oblig singură să îmi înfrunt temerile. Acesta este efectul necunoscutului asupra mea, chiar și simplul gând la el poate să mă destabilizeze, dar apoi îl prind în mâini și îl modelez după bunul plac. Evadez, mă desprind de comoditate, de obișnuință, evadez și fizic din oraș în oraș, abia am venit și plec iar. Oameni, locuri, artă, obiecte, clădiri. Sete de experiență și de plenitudinea lumii. Alert, rapid, intens!
Însă uneori vreau să evadez din realitate și să mă cuibăresc în cotloanele firii mele pe care încerc mereu să o forțez și să o dezvolt. Dar niciun exces nu e benefic. Simt cum în spatele meu crește o umbră de oboseală pentru că mi-am lăsat prea puțin răgazul de a fi eu. Mi-am spus că trebuie să trăiesc; să trăiesc intens, să profit de tot ceea ce viața îmi oferă, și e bine așa. Dar nimic nu trebuie! Nu mi-am permis și nici timpul nu mi-a permis să mă întorc la mine, să simt și să zic apoi ”da, sunt gata, vreau să continui!”, și acum tânjesc după acele momente de reechilibrare pe care nu le pot vedea în viitorul apropiat. Voi încerca să-mi construiesc o oază de liniște și când voi sta acolo cu un mănunchi de cuvinte în brațe, nimic nu va mai putea să mă perturbe până nu decid eu că este momentul.
Evadare… mereu aflu în jurul meu o închisoare!
Alte evadări la psi...
Evadare… mereu aflu în jurul meu o închisoare!
Alte evadări la psi...
Avem nevoie si de liniste, de clipele noastre, cu noi insine doar. Frumos ai scris.
RăspundețiȘtergereNiciodata nimeni nu iti poate garanta ca sarinnd gardul, intr-o ,,evadare''....nu dai de un zid! Nu?
RăspundețiȘtergereuneori închisorile au în ele mai multă libertate decât se pare... ;)
RăspundețiȘtergereda, da, aşa e! mănunchiul tău de cuvinte e adevărat şi prins cu panglică de metaforă. :)
RăspundețiȘtergereNu e nevoie sa alergi din experienta in experienta ca sa intelegi viata! E suficient uneori sa te opresti, sa ii privesti pe altii si sa ii intelegi cu minte si sufletul...
RăspundețiȘtergereSi viata altora iti poate servi drept inteleptire!
Niciodata nu vei sti tot si nici nu vei putea trai tot! E nevoie insa de pauze ca sa poti simti...
Este ciudat cum, de multe ori, construim singuri ziduri in jurul nostru, ai vrem sa evadam... Iar atunci cand evadarea pare imposibila, renuntam sa ne adaptam la ce avem intre peretii captivitatii noastre si toate gandurile ni se indreapta spre libertate... Apoi demolam totul dintr-o singura miscare, ne vedem liberi si ne simtim suspendati in eter, constatand ca preferam stabilitatea constructiilor restrictive in detrimentul senzatiei de zbor. Iar de multe ori, cand zburam, ni se frang aripile brusc, lasandu-ne dezamagiti.
RăspundețiȘtergere