tag:blogger.com,1999:blog-50438362555871678952024-03-13T00:47:03.545+02:00 Puzzle with a piece missingincognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.comBlogger37125tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-17423465677027214532014-05-26T15:59:00.000+03:002014-05-26T16:02:49.663+03:00Cer albastru"<i>Privește cerul...</i>"<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Un îndemn mâzgâlit de mâini necunoscute pe un container mă determină să ridic privirea. Descopăr o mare senină, dar învolburată pe care o ignor în mod uzual, preocupată de a-mi privi pașii. Frumos nuanțat, mai deschis către margini, are una dintre acele zile în care veghează tăcut peste lume, peticit pe alocuri cu grămăjoare de nori asemeni zăpezilor netopite. Avioanele lasă în urmă dâre ca niște pânze de păianjen înghețate pe cer. Îmi amintesc prima oară când am fost într-un avion și cum cerul își purta norii ca pe accesorii. Întinderea lor părea deopotrivă un peisaj montan de un alb imaculat, fragmentat de văi azurii. Și norii - niște bucăți pufoase de pâine înmuiate în lapte, felii de brânză cu mucegai nobil, un soi de hrană cremoasă plasată în vasul albastru al văzduhului.</div>
<div style="text-align: justify;">
Îl privesc până ce ochii îmi devin albaștri și se umplu de soare. Îmi dau seama subit că privesc universul.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.paragonfineart.com/images/kush/haven.jpg" target="_blank"><img border="0" src="http://www.paragonfineart.com/images/kush/haven.jpg" height="310" width="400" /></a></div>
<br />
Fiecare are cerul său <a href="http://www.psi-words.com/2014/05/cer-albastru-de-viena/" target="_blank">aici</a>...incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-33008919479187619342014-04-27T17:49:00.001+03:002014-05-03T13:58:35.545+03:00Profunzimea iluziilor<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Sunt doar o iluzie, una atât de consistentă încât niciun telescop nu poate străpunge praful ce-mi acaparează universul. Realitatea este o invenție, un paravan în spatele căruia se ascunde adevărata natură a lumii, esența sa iluzorie și volatilă răspândită și în ființa mea. Creez imagini amăgitoare în care ceilalți se încred, dar am uitat ce mă reprezintă sau ce mai reprezint. Sunt indusă în eroare de propriile simțuri și logica interioară se destabilizează.</div>
<div style="text-align: justify;">
Mintea mea e un carnaval al absurdului: îmi refuz o dorință doar pentru a mă pedepsi pentru o decizie proastă, chinui persoane care nu merită pentru a răzbuna suferința pe care mi-au provocat-o alții, îmi doresc ceea ce nu mai poate fi al meu, pretind că vreau anumite lucruri, iar când pot să le obțin acționez contrariu și mă autosabotez. Din punctul acesta de vedere, poate sunt la fel ca multă lume sau poate chiar mai rău. Simulez superficialitatea atât de bine încât nu doar cred, ci devin ceea ce impersonez. În ciuda speranțelor sau încrederii altora în sufletul meu nobil, acesta nu-mi mai aparține de mult. Astfel de confesiuni pot părea niște explozii de sensibilitate sinceră, dar în mare parte sunt realități prezente. În zadar se caută comori când oceanele sunt lipsite de adâncimile propice ascunzișului. Asta nu mă face lipsită de mistere, sunt dimpotrivă o încrengătură de mistere care te înghit, o groapă fără capăt, cu aparență de profunzime, în care nu se găsesc decât umbre abisale.</div>
incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-91361124893064755622014-04-05T10:18:00.000+03:002014-04-05T10:19:44.055+03:00Duzina de cuvinte - Iluzia profunzimii<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"></span><br />
<blockquote class="tr_bq" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><a href="https://ugc.futurelearn.com/uploads/related_file/file/3068/5f74a8b68fa034f34e0ff5749cea86a8-Anna_Karenina_-_pre-reading.pdf">The truth is not that the depths are empty, or even shallow; but that the surface is all there is.</a></span></blockquote>
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">
</span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Sunt doar o suprafață. Nimic nu se ascunde înlăuntrul meu, niciun mister sau abis <b>însuflețit</b>. Sunt <b>lacrima</b> ce devine <b>cerc</b> atunci când întâlnește oglinda apei, pătura șifonată de valuri, pojghița fină de gheață. Fiecare comportament este doar un <b>siaj</b>, dar în închipuirea mea acesta este rămășița unui vapor masiv pe care nu îl pot vedea. Din simple urme deduc cauze și rațiuni complexe, dar adevărul este că sub suprafață se ascund doar presupuneri și povești pe care mi le spun pentru a mă crea ca personaj. Pot zice că sunt un pion <b>monocromatic </b>ce rătăcește pe tabla de șah a lumii, unde titani se războiesc din motive atât de ascunse încât devin inexistente. </span></div>
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">
</span>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Este un paradox, pentru că de fapt îmi place să cred în adâncimi, am impresia că asta conferă <b>armonie</b> sinelui și însemnătate realității. Pe de altă parte, mă simt deseori ca o actriță superficială ce interpretează profunzimea atât de convingător încât se păcălește singură. Îmi este greu să accept aparența fără toată complexitatea ei intrinsecă, mi-am creat o <b>dependență</b> de profunzimi și nu pot să le neg existența chiar dacă au darul de a o complica pe a mea. </span></div>
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">
<div style="text-align: justify;">
Dar dacă ele sunt într-adevăr o <b>alipire </b>a proiecțiilor mele de întinderea plană și netedă a ființei? Atunci sunt doar scoarța unui copac și nu seva ce îi străbate trunchiul mutilat de o <b>scorbură </b>de durere. Nu sugerez că nu am energii care mă animă sau motive care mă activează, nici că trecutul e lipsit de valoare în schițarea viitorului, spun că nu pot să le cunosc vreodată cu adevărat – motivațiile mele și cu atât mai puțin ale altor persoane. Cu <b>batista </b>în mână, ca într-un film clișeic cu o <b>cântare </b>patetică pe fundal, spun adio iluziei profunzimilor printr-o <b>fluturare </b>melancolică în urma vaporului dispărut din peisaj. Prefer să rămân doar cu poveștile pe care le inventez pentru a da sens suprafețelor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mai multe duzini în <a href="http://www.psi-words.com/2014/04/duzina-de-cuvinte-12/" target="_blank">tabelul psi</a>...</div>
</span><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"></span>incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-46542466988995559842014-03-24T21:30:00.000+02:002014-03-24T21:34:41.932+02:00De ce scriu?<div class="MsoNormal">
</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">Poate am știut vreodată răspunsul la această întrebare sau măcar l-am intuit, dar acum pot să spun cu certitudine că este o enigmă totală. Și din motive evidente, cred că mai curând ar trebui să mă întreb de ce nu scriu.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">De ce nu scriu? Sunt într-o continuă evitare, așteptare, ezitare și alte cuvinte ce rimează. Deși nu am abandonat complet, așa se simte, pentru că o voce care nu este auzită sau ascultată este virtual inexistentă. Nu am nevoie de revelații suplimentare, știu asta, dar nu se reflectă deloc în acțiunile mele, până când mai amân și găsesc pretexte pentru monstrul ăsta de teamă ce m-a încolțit? Stau cu arma în mână și privesc cum mă devorează. Pare că deja a devenit parte din mine, un parazit pe care nu doar îl accept, ci îl interiorizez. </span><br />
<span style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">Nu știu cu cine m-am întâlnit sau pe lângă cine am trecut atunci, demult, dar mi-a furat glasul din vârfurile degetelor, un miez de oboseală s-a copt în mine și n-am putut să-l conțin. Am sărit dintr-un carusel în mișcare care nu s-a mai oprit pentru a-mi permite să mă urc înapoi. Și aș vrea să scriu neîncetat și mult, atât de mult încât să-mi dau seama de ce și cum să scriu. Acum nu pot să-mi imaginez decât opusul și mă folosesc de toate mijloacele disponibile pentru a mă resuscita și a putea da sens acestui gând îndrăzneț.</span></div>
<br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"></span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">A</span>flați în schimb de ce scriu <a href="http://www.psi-words.com/2014/03/de-ce-scriu/" target="_blank">ceilalți</a>...</span></div>
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">
</span>incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com13tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-83099740997448558302013-03-04T23:55:00.001+02:002013-03-05T00:02:58.996+02:00Pe lângă cine am trecut azi?<div style="text-align: justify;">
Sunt multe persoane pe care aș fi putut foarte ușor să nu le cunosc. O decizie rapidă, o ezitare, un pas înapoi, un gând fugitiv, o secundă diferită și ele nu ar mai fi existat pentru mine. Ceea ce trebuie să însemne că ele au un loc sau un rol în viața mea. Uneori am blestemat acea secundă pentru că am ajuns să fiu rănită, alteori am contemplat-o ca pe o minune. Faptul că te cunosc este doar o întâmplare; una plină de semnificație. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
***</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Oamenii ne aduc în locuri noi și locurile aduc noi oameni în viața noastră. Uneori îi privesc pe cei din jur și mă întreb ce se ascunde în spatele aparențelor, ce povești au, cum se simt astăzi, unde se duc și de ce. Și îmi este imposibil să intuiesc sau chiar să inventez așa ceva, mai ales în momentele când mă simt apropiată de ei și îmi doresc să îi cunosc și să îi înțeleg, când aș vrea să-i ajut să nu se mai simtă singuri sau să le redau speranța. Într-o manieră similară, deși sună intruziv, îmi place să mă uit seara în interiorul locuințelor luminate, să văd mobila și decorațiunile și tablourile și să mă gândesc la preferințele, gusturile sau poveștile care le-au plasat acolo. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
***</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Atunci când întâlnesc pe cineva, încerc să nu-l judec. Ce anume mi-ar da un astfel de drept? Ce cunosc eu despre viaţa altora? Anumite atitudini sau comportamente sunt probabil urmări ale anumitor evenimente, deasupra fiecăruia plutește permanent un nor format din aburii unei suferințe de nedepășit, unei traume, unei vulnerabilități. Uneori a-ţi asuma o mască nu este doar o alegere, ci şi o consecinţă. Şi dincolo de diferenţe, suntem legaţi prin nuanţele subtile ale durerilor noastre sufleteşti.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="http://www.psi-words.com/2013/03/03/psi-luneli-pe-langa-cine-ai-trecut-azi-a/" target="_blank">Voi</a>... pe lângă cine aţi trecut azi?</div>
incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-68912666856321347172013-02-25T01:03:00.000+02:002013-02-25T01:03:08.935+02:00Evadarea<div style="text-align: justify;">
În ultima vreme îmi place să evadez din mine, fac lucruri împotriva firii mele, joc șotron în afara zonei de confort, îi șterg conturul cu piciorul și alerg lăsând praf de cretă în urma mea. Multe mă sperie și îmi dau seama că evit să acționez, așa că mă antrenez într-o inerție ce mă aduce în fața faptului împlinit și astfel mă oblig singură să îmi înfrunt temerile. Acesta este efectul necunoscutului asupra mea, chiar și simplul gând la el poate să mă destabilizeze, dar apoi îl prind în mâini și îl modelez după bunul plac. Evadez, mă desprind de comoditate, de obișnuință, evadez și fizic din oraș în oraș, abia am venit și plec iar. Oameni, locuri, artă, obiecte, clădiri. Sete de experiență și de plenitudinea lumii. Alert, rapid, intens!</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Însă uneori vreau să evadez din realitate și să mă cuibăresc în cotloanele firii mele pe care încerc mereu să o forțez și să o dezvolt. Dar niciun exces nu e benefic. Simt cum în spatele meu crește o umbră de oboseală pentru că mi-am lăsat prea puțin răgazul de a fi eu. Mi-am spus că trebuie să trăiesc; să trăiesc intens, să profit de tot ceea ce viața îmi oferă, și e bine așa. Dar nimic nu trebuie! Nu mi-am permis și nici timpul nu mi-a permis să mă întorc la mine, să simt și să zic apoi ”da, sunt gata, vreau să continui!”, și acum tânjesc după acele momente de reechilibrare pe care nu le pot vedea în viitorul apropiat. Voi încerca să-mi construiesc o oază de liniște și când voi sta acolo cu un mănunchi de cuvinte în brațe, nimic nu va mai putea să mă perturbe până nu decid eu că este momentul.</span><br />
Evadare… mereu aflu în jurul meu o închisoare!<br />
<br />
<br />
Alte evadări la <a href="http://www.psi-words.com/2013/02/24/psi-luneli-evadarea/" target="_blank">psi</a>...</div>
<span style="font-family: inherit;">
</span>incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-26847382894965575992013-02-09T16:40:00.000+02:002013-02-09T16:40:28.325+02:00Elucubrații<div style="text-align: justify;">
Atunci când simt sau gândesc ceva inexprimabil, încerc să găsesc modalități alternative de <b>exprimare</b> pentru a compensa imprecizia sau lipsa cuvintelor, conturez imagini sau impresii prin metafore sau basme lingvistice. A vedea pentru prima oară o persoană, a asculta o melodie, a parcurge un drum nou, lucruri pe care știi că le vei mai percepe și-ți vor deveni familiare... Pot oare să descriu conștiința acestui fapt al noutății? Este o emoție realmente unică și irepetabilă. Se spune că ”<i>What's done cannot be undone</i>”, dar la fel de valabil este că "<i>What's done cannot be redone</i>"... Până la urmă, fiecare experiență este unică în sine, dar cea a noutății, a celei dintâi percepții, a celui dintâi contact, este mai mult decât specială. Aș vrea să fiu mai atentă, mai conștientă de aceste momente, să le observ compoziția și să le simt gustul deplin, înainte să se amestece cu masa lucrurilor familiare. Am nevoie de nou și nu am realizat asta până acum.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dar mai presus de toate, eu sunt inefabilă și nu mă pot cuprinde în cuvinte. Pentru alte persoane este probabil mai ușor să pună etichete pentru că văd doar fragmente și secvențe din ceea ce sunt, dar eu sunt spectatorul permanent al propriei vieți și conștiințe, trăiesc și observ toate gândurile, oscilațiile, stările, mi-e greu să disting definitoriul de întâmplător și mi-e greu să definesc varietatea printr-o unicitate. Poate pentru ceilalți sunt uneori un suflet <b>ermetic</b>, pentru că numai eu am acces la manifestările interioare ce nu transpar în comportament, și par ocultă ca o <b>eclipsă</b> atent regizată. Nu sugerez că aș face parte dintr-o <b>elită</b>, probabil fiecare gândește așa despre sine și are o parte nemărturisită, dar sunt ceea ce sunt indiferent de orice <b>explicație</b> suplimentară sau descriere care încearcă să mă conțină.</div>
<div style="text-align: justify;">
Uneori sunt umbra unui <b>ecou</b> care se ascultă pe sine, alteori mă simt incomodă ca un <b>elefant</b> înghesuit într-o vitrină de sticlă și <b>enervat</b> de propria existență. Nu îndrăznesc să-mi privesc reflexia de teamă că o iluzie sau o dezamăgire se va uita în ochii mei. Alerg printre tăceri sălbatice și sparg durerea în conuri de lumină. Încerc să fiu sigură de povestea mea lăuntrică, dar uneori se schimbă de la sine, ca într-un roman în care personajele devin vii și acționează independent de voința autorului, într-un <b>elan</b> vital ce nu ține cont de realitate.</div>
<div style="text-align: justify;">
Uneori mă trezesc visând la <b>eternitate</b>; eternitatea unui zâmbet, a unei iubiri, a unei suferințe... O resping și o ador. Nu sunt sigură de ceea ce simt (<i>I want it all, but I don't want a thing!</i>), gust din fericire și mi-e frică să mi-o asum total, încerc să transform existența într-un monument de <b>eleganță</b> la baza căruia să mă odihnesc uneori într-un repaus de la încercarea mea de a-i cuceri grația.</div>
<div style="text-align: justify;">
Alteori sunt un mister față de mine însămi, iau lucrurile așa cum sunt atunci când nu pot să le descopăr sensul și mă comport ca și cum aș fi găsit <b>echilibrul</b> indispensabil dintre zâmbetul florilor de primăvară și frigul de pe umerii planetei mele sufletești... și sper în secret că viața mea va avea splendoarea unei îmbrățișări.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În tabel la <a href="http://www.psi-words.com/2013/02/09/duzina-de-cuvinte-fabula/" target="_blank">psi</a> alte duzini veți găsi...</div>
incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-11028634149538064782013-01-28T21:16:00.001+02:002013-01-30T02:16:06.573+02:00Călător printre stele<div style="text-align: justify;">
Eu? Eu sunt un fel de călător astral. În tot ceea ce fac există o strălucire ce provine dintr-o sursă cosmică, ca și cum lumea este un preaplin de elemente siderale. Mă îndrăgostesc și culeg din ochii iubirii sclipiri de supernove, mă lovesc de oameni și obiecte pentru că sunt aerian și văd stele multicolore, mă uit pe fereastră și văd pe coline veritabile hărți ale cerului, lumini împrăștiate în infinit. Noaptea mă simt în elementul meu urmând pașii moi ai stelelor, iar ziua îmi inventez propriul cer incandescent.</div>
<div style="text-align: justify;">
Am ochii precum un telescop îndreptat spre neant. Mă gândesc permanent la lucruri abstracte, am idei și vise din alt univers. Mă plimb din stânga în dreapta și în cerc și fără direcție în căutarea unor frânturi de lume care să mă reprezinte. Din ceea ce sunt cunosc prea puțin, dar știu ce mă face fericit și mă agăț de asta când am nevoie de un sens. Imaginația și tărâmul gândirii sunt adăposturile eternității mele limitate. Fără constrângeri, pot să văd, să simt, să închipui inexistentul, și revin de fiecare dată cu hainele prăfuite de entuziasmul imploziei creatoare.</div>
<div style="text-align: justify;">
Plec fără nimic și îmi adun bagajele pe drum, unele minunate, altele insuportabile, adun până nu mai pot căra, găsesc lucruri nefolositoare pe care nu le pot arunca și uneori, în graba mea, pierd lucruri importante. Mă orientez pe moment, intuitiv, și ajung mereu în locuri din care învăț o lecție, mai mult sau mai puțin întâmplător. Fac eforturi să rețin concluziile, să le înghesui în valize, dar uneori le uit. Conștiința mea e ca un pulsar, emite energii ritmice, dar oscilante, și mă face orb când am o mai mare nevoie de a vedea.</div>
<div style="text-align: justify;">
Sunt un călător printre stele, ajung în locuri neștiute și nevăzute a căror întunecime o scrutez cu priviri interioare. Lumina lor este leagănul meu, apa în care îmi scald simțirea, pânza de care m-am lipit pentru a-mi menține integritatea. Și mă gândesc mereu că poate cândva fiecare atom ce mă constituie a fost parte dintr-o stea călătoare...<br />
<br />
<br />
Alți călători s-au adunat la <a href="http://www.psi-words.com/2013/01/28/calator-printre-stele/" target="_blank">psi</a>.</div>
incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-59862385967232109352013-01-26T22:26:00.000+02:002013-01-30T01:40:15.041+02:00Duzina de cuvinte - Orașul<div style="text-align: justify;">
Mereu am crezut că a plonja în <b>incert</b> este o <b>experiență</b> interesantă, dar terifiantă. A părăsi ceea ce este cunoscut pentru o viață nouă, un oraș nou, un mediu nou... Contemplând o astfel de idee, nu puteam simți decât disconfort și anxietate. Dar așa cum era de așteptat, realitatea contrazice legile gândirii, care nu este întotdeauna atât de rațională și obiectivă pe cât se dorește a fi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu știu dacă această stare a lucrurilor este doar o consecință incidentală a unor circumstanțe favorabile și gânduri controlate, plasate într-un cadru temporar, știu doar că este astfel. Până la urmă, între <b>abstract</b> și concret este o mare distincție, între a trăi și a te gândi că trăiești ceva similaritatea nu este atât de semnificativă. Când ajung să străbat străzile unui loc nou și superb, totul dispare și este înlocuit de o fascinație secretă, de un sentiment unic de incredibilitate. Dacă reușesc să conștientizez <b>libertatea</b> relativă ce mi-a fost oferită, mă simt învăluită de farmecul acestei situații și îmi este clar că am privit lucrurile dintr-un punct de vedere <b>greșit</b>.</div>
<div style="text-align: justify;">
Iar orașul... este minunat, îl îndrăgesc cu fiecare fațadă de clădire, unduire rutieră și porțiune vegetală pe care o descopăr. Nu sunt sigură dacă acea <b>coloratură</b> aparte pe care mi se pare că o văd împrejur este doar o interferență între realitate și starea mea de încântare sau este într-adevăr un fenomen fizic precum o emanație a spiritului citadin. Este un oraș <b>solar</b>, pentru că pare <b>luminat</b> chiar și atunci când este turtit de un plafon de nori. Zidurile au o strălucire bizară, de parcă în esența materialelor de construcție a fost amestecată o poțiune de energie radioasă. Iar noaptea, cerul pălește și nu mai are nevoie de stele, așa că le răstoarnă pe toate peste întinderea urbană, astfel că oamenii nu mai au nevoie să privească în sus pentru a le vedea plutind haotic într-o tremurare feerică.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pe de altă parte, m-am așteptat să regăsesc în rândul oamenilor o diferență de <b>atitudine</b> care nu este <b>onorabilă</b> pentru țara mea, însă nu pot spune că am observat o discrepanță notabilă. Poate nu m-am uitat unde trebuie, poate nu iau în considerare aspectele potrivite, dar sunt departe de a idealiza viața cu toate fațetele sale; în schimb, o privesc cu o luciditate binevoitoare și o apreciez integral. Cred că de fapt diferența este doar o manifestare subtilă, ascunsă în <b>bunătatea</b> pe care fiecare o asociază în mod subiectiv micilor gesturi și zâmbete percepute în jur.</div>
<div style="text-align: justify;">
Exagerez sau spun prea puțin? Interpretez eronat sau prea subiectiv? Probabil că da, dar ce este mintea mea dacă nu un <b>ecou</b> pe care lumea îl produce în sala de concerte a sufletului, ca un sunet de harpă copleșit de propria frumusețe?<br />
<br />
<br />
Pentru mai multe duzini, căutați în tabelul <a href="http://www.psi-words.com/2013/01/26/duzina-de-cuvinte-in-casa-de-la-marginea-satului/" target="_blank">psi</a>... </div>
incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-85505041733389565652013-01-05T23:36:00.000+02:002013-01-05T23:36:06.123+02:00Come back<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Anii trec ca filele unei cărți răscolite de vântul vieții. Împletirea de timp, suflet și ființare se transformă într-o avalanșă de care fugim necontenit, fără șanse de scăpare. Sensul pe care îl dăm acestei alunecări, a noastră și a vieții, ne ține în mișcare. Sensul sau inerția ne contopesc ființa cu zăpezile sub un cavou de sticlă înghețată. Oare soarele ne topește vreodată adăpostul, pentru a reveni în această cursă nebună? Oare învățăm să fugim mai bine de un sfârșit inevitabil? Să ne oprim?</span></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Anii, conceptul care ne marchează îmbătrânirea, care ne face să oftăm în fața trecutului, să ne temem de viitor, să uităm de prezent. Anii ca un stigmat, ca o succesiune bolnavă de momente pe care le dăm uitării sau le distorsionăm. Modul în care ne măsurăm acumularea de suferință în pivnițele sufletului. Distanță invizibilă care ne îndepărtează de tot ce ne este cunoscut. Carte pe care o ținem în mâini, dar nu reușim să o citim, suflul universal neținând cont de ritmul nostru.</span></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Omul este o ființă temporală. Omul are nevoie de delimitări pentru a separa momentele, experiențele, persoanele, obiectele. Delimitări care nu înseamnă nimic, dar dau structură vieții. Anii nu ar trebui să însemne nimic.</span></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<blockquote class="tr_bq">
<blockquote class="tr_bq">
<blockquote class="tr_bq">
<i style="font-family: inherit;">Weeks turn into months,</i></blockquote>
<blockquote style="text-align: center;">
<span style="font-family: inherit;"><i>Months turn into years...</i></span></blockquote>
</blockquote>
</blockquote>
<br />
incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-61349992358174524242013-01-01T20:05:00.001+02:002013-01-01T20:05:39.695+02:00Antiteză antiviață (II)<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Miezul gândurilor mele pulsează cu avânt ca o inimă la ultima sa bătaie. În jurul nucleului minții mele gravitează gânduri neterminate, neexprimate, neconturate. Absorbite ca de o gaură neagră, unele îmi acaparează atenția, în timp ce altele plutesc în derivă pe marginile conștiinței și se risipesc apoi ca fumul printre degete. Uneori își schimbă forma, uneori se pierd sau se prăbușesc în spații latente. Încearcă să cuprindă prea multe deodată și să surprindă totul dintr-o zvâcnire. Se contrazic între ele sau sunt chiar intern contradictorii și se epuizează prin efortul clarificării. <i>Gândurile mele sunt galbene și ofilite, verzi și pure.</i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Vorbim despre puterea cuvintelor, dar ele sunt la fel de imperfecte ca și noi. Inexacte și limitate, au fost surclasate de imagini în nenumărate rânduri, căci ele sunt cu mult mai cuprinzătoare și fac vorbele să devină de prisos. Iar golurile din limbaj sunt umplute prin mijlocirea gândirii, astfel și comunicarea lacunară este suficientă uneori. La un nivel superior, instrumentul meu de exprimare se rezumă doar la un bavardaj, un zgomot de fond inutil. <i>Gura mea vorbește cu vânt și fără cuvânt.</i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Ne hazardăm să credem că lumea concretă reprezintă o certitudine și ne adăpostim în interiorul ei, dar nu ne putem înșela mai tare de atât. Fiecare răspuns pe care mi-l dau este greșit și reiau întrebarea la nesfârșit. Totul din jurul meu mă face să mă îndoiesc și să zgândăresc ideile ca pe niște răni. Ajung să nu cred ceea ce credeam și să cred ceea ce nu poate fi crezut. Complexitatea și diversitatea mă fac să disprețuiesc dogmatismul ce mi se impune. Și chiar dacă gândurile mele nu sunt unice pe scara temporală curgătoare și au mai răsărit în cine știe câte minți, le voi sălbătici pentru a-mi păstra libertatea. <i>Lumea îmi răscolește ideile decolorate de ape.</i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Presiuni ale concretului încearcă să mă țintuiască pe pământ, dar spiritul îmi crește spre cer. Viața mea e infimă și trecătoare, iar carcasa asta rigidă și casabilă e aproape transparentă, aparența rezistenței sale fiind dezmințită prin numeroase semne de fragilitate. Sunt construită ca să îmi sporesc densitatea spirituală. <i>Am cărămizi de nori în loc de corp.</i></span></div>
incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-2710855885831536962012-12-31T01:53:00.001+02:002013-01-01T19:45:42.869+02:00Antiteză antiviață (I)<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt;">În
minte am sădite idei solare. E o emoție a naturii ceea ce simt. Dar este ea
autentică? Stările există în sine sau sunt doar o închipuire? Ele pot fi foarte
ușor considerate niște efecte pe care elemente ale lumii externe le au asupra
mea, ca niște cercuri pe apă create de o pană sau o piatră ce a spart oglinda
lacului. Poate emoțiile sunt doar niște ecouri ale unor sunete reprezentate de
situațiile și obiectele din realitate. Bucuria e corespondentul afectiv al
revederii lui, intermediată de semnificația pe care o are pentru mine. Pânze de
semnificații declanșează anumite trăiri corespunzătoare. Și uneori dispozițiile
nici măcar nu ne aparțin, în sensul că sunt determinate de factori ce nu pot fi
controlați ca vremea și funcționarea organismului. Omul pare a fi o păpușă de
cârpă supusă în mod fatal influențelor din exterior. Emoțiile sunt astfel niște
construcții artificiale, fără o existență și energie proprie, uneori
inexplicabile, dar chiar și așa corelate cu un anume fapt. Emoții de plastic,
repetabile și poate chiar identice între ele. <i>Emoțiile mele sunt ca mizeria
dintre frunzele de ploaie.</i><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt;">Singurul
mod în care am acces la partea vizibilă a lumii concrete este prin intermediul
ochilor. Instrumente cu putere efemeră, m-au înșelat de atâtea ori lăsându-mă
pradă aparențelor. Ceea ce ochii mei îmi arată este înșelător, iar în ceea ce
văd nu pot coexista albul și negrul. Așa că ce îmi rămâne de făcut decât să
privesc succesiv prin fiecare nuanță și să văd lumea diferit la fiecare
privire. <i>Ochii mei sunt copaci în degradé.</i><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt;">Ar
fi absurd să neg că evenimentele exterioare au un efect asupra mea. Izvoare de
minciună, ziduri de prejudecăți și focare de răutate constituie cadrul
existenței umane. Ploaia de imperfecțiuni îmi tulbură eul, iar valori se
scufundă ca vapoarele pe furtună. Iar singurul scop al societății pare să fie
întinarea celor neîntinate și crearea de gropi pe drumul umanității. Sau în
orice caz, singura și preferata pricepere oarbă și neglijentă. <i>Lumea îmi aruncă
noroiul din bălți peste suflet.</i><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt;">Căldura
și durerea le simt înfiorate. Îmi conștientizez apartenența cosmică și asta nu
îmi slăbește strânsoarea. Mă face să cred că oamenii care văd și înțeleg
trăiesc ca să tânjească după moarte. Mă apără ca un scut și ca un filtru de
umbrele nocive, în vieți succesive. Dar dacă moartea nu există? <i>Am straturi de
soare în loc de piele.</i></span></div>
incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-39920818349449282632012-12-24T19:16:00.000+02:002012-12-24T22:04:40.242+02:00Nerespirare<div style="text-align: justify;">
Nu am deloc aer. Așa e. Nu am aer. Am doar vid ca un clei în care îmi împotmolesc mâinile. O spune astrograma mea, sistemul meu respirator, intuiția mea, conturul neclar al umbrei mele. Oare sunetul se propagă prin aer? Nu o să știu niciodată. Prea multă fizică, prea multe comparații.</div>
<div style="text-align: justify;">
De ce am nevoie de comparații pentru a descrie ceva? Aș putea foarte bine să mă exprim și fără ele, așa cum respir fără aer. Să transform aerul într-o figură de stil sau o ecuație de gradul doi. Sau de gradul infinit. Prea multă matematică, prea multe metafore.</div>
<div style="text-align: justify;">
De ce cuvinte am nevoie pentru a explica un subtil inexprimabil? Și mai mult, să am iluzia că reușesc să fac asta. Cuvintele, ele vin și pleacă, pun bazele cunoașterii și le dărâmă. Am impresia că le folosesc în mod aleatoriu, că sensul le este conferit din exterior și nicidecum intrinsec. Oare seva cuvintelor nu se alterează în lipsa aerului, nu se alterează așa cum o face personalitatea mea, prin procese psiho-chimice? Prea multă știință, prea multe repetiții.</div>
<div style="text-align: justify;">
Prea puține flori de cireș în sufletul meu, arborii se usucă, se ard sub mângâierea tăioasă a soarelui. Prea puțină umbră, prea puțină noapte, prea puține șoapte. Am totul, dar nu am aer, oare nu asta mă dărâmă de fiecare dată? Fragilitatea unui dezechilibru astral și existențial poate fi remediată? Poate... un echilibru de șoapte.</div>
incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-35493088849061963942012-12-14T01:51:00.000+02:002012-12-14T01:51:47.077+02:00Despre lucruri superioare<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Deși nu știu care sunt acestea. Sunt atât de abstracte încât mă gândesc că totul e o eroare a minții mele și de fapt nu există în realitate. Dar acele lucruri superioare inexistente sunt cele care ne balansează viața... sau o echilibrează. Cred că se vede diferența dintre oameni, se vede cine a găsit o sursă de armonie, cine s-a armonizat cu sine însuși, și cine plutește în derivă pe un ocean aparent calm, dar ale cărui valuri te înghit treptat și insesizabil. Nu vreau să fac din echilibru un ideal, pentru că idealurile sunt intangibile, dar pur și simplu nu îmi dau seama ce aș putea face să nu îmi oscileze percepția ca o fugă între lumi invizibile și paralele. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Simt că mi se împletesc în suflet fărâme de suferință imensă, o suferință a tuturor lumilor anterioare, o durere cosmică ce îmi strivește liniștea, fire de nisip ce se scurg din ochii mei fumurii. Uneori sunt copleșitoare emoțiile în fața vieții, în fața unui infinit care se termină odată cu noi, uneori durerea e baza vieții cum straturile de zăpadă sunt baza frigului care ne intră în oase. Uneori plutesc cețuri pe lacuri înecate în lacrimi și mistere, în care mă</span><span style="font-family: inherit;"> înec și eu, scufundată de greutatea unor sunete și vremuri pe care nu le recunosc. Am impresia deseori că liniștea e o substanță subtilă care îmi alunecă printre degete, văd fărâme de adevăr și apoi devin oarbă, simt că nu pot ajunge la acel punct care se îndepărtează continuu de mine. Am sufletul fărâmițat și mă tai în cioburi când încerc să îl recompun. Mă cuprinde teroarea când mă gândesc că viața mea va însemna această încercare neîncetată de recompunere a unei dezordini aparente. Nu pot să scap din capcana cuvintelor și a emoțiilor pe care le urăsc. E ca și cum aș fi într-un turn cu oglinzi, oglinzi nesfârșite în care mă reflect cu teamă și prin care văd inaccesibilul echilibru pe care îl visez de când eram mică și fără amintiri și fără capacitate de a visa.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">A visa, a clădi din fulgi de suflet castele de nisip etern. A speră că libertatea nu este doar o sonoritate ambiguă, ci un adevăr incontestabil. </span><span style="font-family: inherit;">Totul îmi scapă, așa sunt oamenii neîndemânatici în a trăi.</span></div>
incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-63286970107894636502012-12-10T03:00:00.001+02:002012-12-10T03:00:38.193+02:00Nouă<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Se spune despre pisici că au nouă vieți. Dar nu se știe dacă acestea sunt simultane sau succesive, aici sau în mai multe părți, acum sau în alt timp. Poate că suntem precum pisicile, avem mai multe vieți pe care le trăim în universuri paralele, fără a le conștientiza, sau poate că trăim de nouă ori la rând, într-un ritm metempsihotic.</span></div>
<span style="font-family: inherit;"><div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Câte vieți ne-au mai rămas?</span></div>
</span><span style="font-family: inherit;"><div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Le trăim deja sau urmează să le trăim?</span></div>
</span><span style="font-family: inherit;"><div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Împletitură cu nouă șuvițe de timp sau portativ cu nouă note muzicale, cuprinzând melodia unei existențe totale?</span></div>
</span><span style="font-family: inherit;"><div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Măsor distanțele dintre vieți posibile și constat că punctele de intersecție, din care se pot desprinde drumuri alternative, sunt mici și aparent insignifiante. Fiecare cale e cea corectă și fiecare ne duce undeva, dar o pală de vânt sau o privire în urmă ne-a adus pe cea prezentă. Oare în altă dimensiune un alter ego ne trăiește viața pe care am ratat-o din cauza unei decizii negândite sau al unui gând indecis?</span></div>
</span><span style="font-family: inherit;"><div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Dacă am cunoaște viitorul, ceea ce se va întâmpla în urma asumării unei decizii, am alege să acționăm la fel? Probabil că nu - confruntați cu o alegere sfâșietoare, ne-am adăposti în nemișcare, inacțiune, imobilitate.</span></div>
</span><span style="font-family: inherit;"><div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Dar a nu alege nimic reprezintă o alegere?</span></div>
</span><span style="font-family: inherit;"><div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Lipsa de reacție este o reacție?</span></div>
</span><span style="font-family: inherit;"><div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Existăm într-adevăr sau suntem produsele imaginației unui suflet de pisică?</span></div>
</span><span style="font-family: inherit;"><div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Nouă întrebări și o infinitate de răspunsuri posibile și imposibile.</span></div>
</span><span style="font-family: inherit;"><div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Sunt doar opt?</span></div>
</span><span style="font-family: inherit;"><div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">A noua suntem noi.</span></div>
</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; font-family: inherit; text-align: center;">
<span style="font-size: small;"><a href="http://shadowness.com/file/item6/155722/image_t6.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://shadowness.com/file/item6/155722/image_t6.jpg" width="151" /></a><a href="http://fc03.deviantart.net/fs71/f/2010/263/d/a/long_cat_has_nine_lives_by_louisefournier-d2z3ere.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="165" src="http://fc03.deviantart.net/fs71/f/2010/263/d/a/long_cat_has_nine_lives_by_louisefournier-d2z3ere.jpg" width="200" /></a></span></div>
<div style="font-family: inherit;">
<br /></div>
<div style="font-family: inherit;">
<span style="font-size: small;"></span></div>
<span style="font-family: inherit;">Noi și nouă povestiri sau mai multe în tabelul <a href="http://www.psi-words.com/2012/12/10/noua/" target="_blank">psi</a>.</span>incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com18tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-80038396081954692122012-12-08T19:54:00.001+02:002012-12-08T19:54:35.619+02:00Scris simțit<div style="text-align: justify;">
<span style="text-align: justify;">Îmi place că uneori nu recunosc ceea ce scriu, dar e groaznic. O
tortură cauzată nu atât de lipsa de inspirație, cât de lipsa de potrivire între șabloanele mentale pe care le aplic gândurilor mele. Acea compatibilitate care
face posibilă o înșiruire mai armonioasă de sunete și cuvinte. Cuvintele nu îmi
aparțin, și am uneori impresia că nici mintea nu îmi aparține. E aproape ca o
durere în fața neputinței de a controla debitul unei ape, mișcarea unei mâini,
forța unei îmbrățișări. Să observi că în ciuda unei dorințe puternice de a te
exprima, intensitatea lor este mult prea palidă și impalpabilă pentru a se
manifesta concret, pentru a se face simțite ca realități. Doar umbre vagi pe
pereții sufletului meu.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br />
<a name='more'></a></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
E un lucru pe care îl reprim, dar de fiecare data când îmi
amintesc cât de puțin mai scriu și am mai scris mă cuprinde o tristețe
teribilă... Nu, o amărăciune. O amărăciune cumplită, ca în fața unei pierderi
subtile, dar imense. Cum să mă raportez la această ambivalență sfâșietoare? Cum
să fac eforturi de a rezista unei nefericiri impregnate în ființa mea, dar în același timp să o privesc ca pe o necesitate în a găsi cele mai frumoase trasee
semantice din interiorul meu? Cum să îmi trăiesc tristețea fără să o simt, ca
să scap de neplăcerea de a nu scrie? Simt că am irosit ceva inefabil prin acest
declin, ceva ce nu poate fi recuperat vreodată, ceva ireversibil... ireversibilitatea
cuvintelor nerostite. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Și oricât m-aș strădui, tot simt prea multe.<o:p></o:p></div>
incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-74095415813118983282012-11-28T01:40:00.000+02:002012-11-28T01:45:56.470+02:00Miercurea fără cuvinte - Polonia<div style="text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/--9wMwLC4C6o/ULVJrqQMAzI/AAAAAAAAACw/cIVA76IJoys/s1600/palace.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://1.bp.blogspot.com/--9wMwLC4C6o/ULVJrqQMAzI/AAAAAAAAACw/cIVA76IJoys/s320/palace.jpg" width="240" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-lsdHBHm-YLA/ULVIZtzeORI/AAAAAAAAAB8/_57OAaA9oCY/s1600/apa.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/-lsdHBHm-YLA/ULVIZtzeORI/AAAAAAAAAB8/_57OAaA9oCY/s320/apa.jpg" width="240" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-SlYUv2TOpoA/ULVJHZyqZJI/AAAAAAAAACY/tYKjxPXWywM/s1600/catedrala.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://1.bp.blogspot.com/-SlYUv2TOpoA/ULVJHZyqZJI/AAAAAAAAACY/tYKjxPXWywM/s320/catedrala.jpg" width="240" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /><a href="http://3.bp.blogspot.com/-lj6MAWMWgIU/ULVJ4wau4HI/AAAAAAAAAC4/-ny1HdyVlaY/s1600/statuie.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-lj6MAWMWgIU/ULVJ4wau4HI/AAAAAAAAAC4/-ny1HdyVlaY/s320/statuie.jpg" width="240" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-NfDQtvIf4E8/ULVIsAYvVYI/AAAAAAAAACE/NeJEtpwmoCs/s1600/block.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/-NfDQtvIf4E8/ULVIsAYvVYI/AAAAAAAAACE/NeJEtpwmoCs/s320/block.jpg" width="240" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-6WG_u8yMs0U/ULVI3u6T7GI/AAAAAAAAACM/ptxK1yi4E8s/s1600/bw2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://2.bp.blogspot.com/-6WG_u8yMs0U/ULVI3u6T7GI/AAAAAAAAACM/ptxK1yi4E8s/s320/bw2.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-tSJ_N0nsO8k/ULVJVIU2CWI/AAAAAAAAACg/ecTFZ1M_u5E/s1600/foret.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://2.bp.blogspot.com/-tSJ_N0nsO8k/ULVJVIU2CWI/AAAAAAAAACg/ecTFZ1M_u5E/s320/foret.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<img border="0" height="240" src="http://4.bp.blogspot.com/-gTH085T9GHE/ULVKJB5OIII/AAAAAAAAADE/hhl_53nhQCM/s320/veve.jpg" width="320" /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /><a href="http://4.bp.blogspot.com/-GWcv4cw9aU8/ULVJheBxVlI/AAAAAAAAACo/Ud0Mcw79TvE/s1600/hrc.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="320" src="http://4.bp.blogspot.com/-GWcv4cw9aU8/ULVJheBxVlI/AAAAAAAAACo/Ud0Mcw79TvE/s320/hrc.jpg" width="240" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<a href="http://vis-si-realitate-2.blogspot.ro/2012/11/miercurea-fara-cuvinte48-targul-de.html" target="_blank">Carmen</a> găzduiește <i>Wordless wednesday</i> de astăzi...</div>
incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com15tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-32941878470786367032012-11-22T02:02:00.000+02:002012-11-22T02:02:34.189+02:00Osmoză<div style="text-align: center;">
Te-am înlănțuit cu iubirea mea</div>
<div style="text-align: center;">
într-o îmbrățișare.</div>
<div style="text-align: center;">
E o stare caldă, colorată,</div>
<div style="text-align: center;">
ca o iederă pe zidul ființei tale.</div>
<div style="text-align: center;">
Te strâng mai tare;</div>
<div style="text-align: center;">
Aș vrea să mă dizolv și să te simt total,</div>
<div style="text-align: center;">
să fiu biodegradabilă</div>
<div style="text-align: center;">
pentru pielea ta îmbietoare.</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
Printr-o eroare de vocabular imensă</div>
<div style="text-align: center;">
am numit-o îmbrățișare,</div>
<div style="text-align: center;">
dar se transformă într-un proces mult mai complex:</div>
<div style="text-align: center;">
Osmoză inversă –</div>
<div style="text-align: center;">
inversă, reciprocă, cine mai știe.</div>
<div style="text-align: center;">
Mă topesc prin tine atom cu atom</div>
<div style="text-align: center;">
celulă cu celulă</div>
<div style="text-align: center;">
respirație cu respirație nesătulă</div>
<div style="text-align: center;">
până mă epuizez într-o durere surdă</div>
<div style="text-align: center;">
ce stă cu brațele întinse să te primească înapoi</div>
<div style="text-align: center;">
tot microscopic fragmentat</div>
<div style="text-align: center;">
să te îmbine într-o structură</div>
<div style="text-align: center;">
pe care prin difuziune să o aduc din nou la mine,</div>
<div style="text-align: center;">
să o presar cu pulbere de sine</div>
<div style="text-align: center;">
într-o ciclicitate lentă,</div>
<div style="text-align: center;">
nesfârșită.</div>
<div style="text-align: center;">
Ține-mă bine.</div>
<div>
<br /></div>
<br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/JFpKwQBkJqQ?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-58102521528079416032012-11-17T20:20:00.002+02:002012-11-17T20:20:49.495+02:00Fluture de gheață<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Ploaia se trântește furioasă pe asfalt și pe pământ – miroase a <b>agitație</b>. Pânzele sale de apă se întind peste viață, peste moarte, peste timp. Picăturile ca niște păianjeni alunecă printre scoarțe de copaci și de <b>carte</b>, rămânând suspendate într-un final deschis. Se impregnează în natură și o umplu cu lacrimile de ploaie ale omizilor <b>deghizate</b> în ochi printre crengi.</span></div>
<span style="font-family: inherit;"><div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Eu însămi locuiesc printre ele, într-o <b>crisalidă</b> de gheață. Emoțiile mele sunt înghețate, au înflorit în cristale de zăpadă și mă incomodează. Sunt înțepenită între firele reci, privind cum nimfele din vecinătate se eliberează una câte una, pline de <b>curaj</b>, din culcușul lor acvatic. Capătă forme <b>imposibile</b>, de fluturi inversați peste viitor. Asta sunt și eu, și poate asta îmi lipsește, curajul de a-mi asuma un <b>risc</b>, de a mă topi în acuarele de viață.</span></div>
</span> <div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Îmi simt aripile înghesuite într-un ghem de culoare. Am amorțit, aș vrea să mă pot mișca. Aș vrea să mă <b>rotesc</b> într-un vârtej de catifea care să-mi străpungă coconul îmbâcsit, să pot zbura cu aripile întinse elastic și exploziv, dar nu știu ce mă ține în loc. Chiar dacă printre gratiile de gânduri se strecoară ideea că sunt capabilă de frumusețe și libertate, nu știu cărui fapt îi este <b>datorată</b> oscilația continuă ca o fluturare de pleoape între clipele de teamă paralizantă și nădejde.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Trăiesc într-o falsă <b>liniște</b>, pentru că frigul a înghețat zgomotele și m-a invadat ca o avalanșă. Ninge din interior, cu fulgi mari și rari care se transformă în aripi de durere. Ninge necontenit, iar eu am nevoie de <b>antidotul</b> pentru <b>iarna</b> din sufletul meu.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://fc02.deviantart.net/fs70/f/2011/151/7/3/frozen_freedom_by_lady_photographer-d3hpe7v.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://fc02.deviantart.net/fs70/f/2011/151/7/3/frozen_freedom_by_lady_photographer-d3hpe7v.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
Alte scrieri în tabel la <a href="http://www.psi-words.com/2012/11/17/duzina-de-cuvinte-5/" target="_blank">psi</a>... </div>
incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com22tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-40398583866321412872012-11-15T02:24:00.000+02:002012-11-15T02:24:20.274+02:00Walking wounded<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Rănile nu se vindecă niciodată. Doar se uită. Poate că reușești să treci peste, să nu te mai gândești la ce s-a întâmplat, poate nu mai simți în permanență ceva chinuitor, dar rana nu dispare. Te torturează cu bolnăviciunea ei când te aștepți mai puțin, te urmărește și apare atunci când ești mai vulnerabil. Nu ai cum să scapi de o suferință, odată ce ai trăit-o ea face parte din tine. Ea te schimbă și apoi definește ceea ce ești în prezent, o persoană sensibilă la împrejurări, cuvinte, obiecte care te aduc prin asociere înapoi în locul de unde a pornit totul.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Nu toate evenimentele sunt grave astfel încât să își facă simțite repercusiunile frecvent pe o perioadă lungă de timp. Însă toate cele negative reprezintă niște traume, niște mâini care îți strâng sufletul cu putere atunci când ești pe terenul minat al simțirii.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Suntem traumatizați iremediabil, și nu doar în copilărie, ci pe parcursul întregii vieți. Lucruri care poate sunt minore în timp rămân mari pentru conștiința noastră. Ori sunt eu defectă și nu pot să-mi distrug elementele otrăvitoare din ființă?</span></div>
incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-24660020955787820022012-11-10T00:12:00.000+02:002012-11-10T21:42:01.404+02:00Duzina de cuvinte - Atlantida<div style="text-align: justify;">
M-am trezit în balansul apelor, pe o <b>corabie</b>. Nu știu cum am ajuns aici, în mijlocul unui ocean vâscos, <b>adânc </b>și circular. Văd că linia orizontului lipsește și mă agăț cu teamă de lemnul vasului. Mi se sfărâmă printre degete, e putrezit, probabil plutește în derivă din vremuri pe care nu mi le amintesc. Lipsește viața, mobilitatea o deduc doar din zgomotul valurilor și al pânzelor de ceață. Lipsește <b>luna</b>, sau poate lipsește soarele, am impresia de noapte căci întunericul e constant, dar indefinit ca o întrebare. Aș crede că lipsesc și eu dacă nu mi-aș simți tremuratul propagat prin tăceri de moarte.</div>
<div style="text-align: justify;">
Îmi fac din mâini <b>oglindă</b> tactilă, să văd dacă păstrez în <b>chip</b> forma acelorași atingeri. Sunt tot eu, dar nevăzută și nedeslușită, într-un crâmpei în care trăsăturile și cuvintele nu mai există. Un conținut <b>determinat</b> devine o himeră, o adiere de vânt mă egalează în importanță, limitele palpabilității mele sunt vagi, se diluează, se dizolvă...</div>
<div style="text-align: justify;">
Îmi dau seama că sunt <b>sclavul</b> unui <b>pământ</b> îndepărtat și silențios. Pe apă nu mai am nicio valoare, nicio identitate, niciun material din care să-mi construiesc sensul. Am nevoie de un fundament stabil, o suprafață care să reziste greutății pașilor, visurilor și durerilor mele. </div>
<div style="text-align: justify;">
Printre crăpături găsesc o hartă a cerului și o reflect în apă. Stelele se varsă și formează un <b>model</b> sticlos pe vârful valurilor, ambiguu și aparent aleatoriu. Hârtia <b>veche</b> soarbe puncte cardinale și direcții din clinchetul lichid și îmi oferă darul orientării spre petice de pământ, de concret statornic și prăfos, care emerg în plan orizontal. Pot să aleg, o busolă mentală îmi arată porturi agățate discret pe margini de tărâmuri: Liniște, Tristețe, Cunoaștere, Mister, Fericire... </div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Fericirea</b> e un <b>port</b>? Credeam că e o lume invizibilă, imposibilă, imaginară, intangibilă, o Atlantida a stărilor afective... </div>
<div style="text-align: justify;">
Acolo vreau să ajung! </div>
<div style="text-align: justify;">
Dar unde e cârma?<br />
<br />
<br />
<br />
Alte corăbii, chipuri și fericiri în tabelul <a href="http://www.psi-words.com/2012/11/10/duzina-de-cuvinte-o-margine-de-albastru-in-noiembrie/" target="_blank">psi</a>: <a href="http://linkping.wordpress.com/2012/11/10/cugetarile-motanului-pandalie-1/" target="_blank">Vero</a>, <a href="http://scorpio72.wordpress.com/2012/11/10/duzina-de-cuvinte-in-deriva/" target="_blank">Scorpio</a>, <a href="http://labulivar.wordpress.com/2012/11/10/duzina-de-cuvinte-cucuriguuu/" target="_blank">virusache</a>, <a href="http://dordefemeie.wordpress.com/2012/11/10/haiku-duzina-de-cuvinte-fericirea/" target="_blank">dordefemeie</a>, <a href="http://poezele.blogspot.ro/2012/11/duzina-de-cuvinte-port-fericirea.html#axzz2Bp3wyGWc" target="_blank">Carmen Pricop</a>. <a href="http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2012/11/10/9045/" target="_blank">Dictatura justiției</a> și <a href="http://almanahe.wordpress.com/2012/11/10/busola/" target="_blank">almanahe</a>...</div>
incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com21tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-49623349952711829672012-11-07T23:26:00.000+02:002012-11-07T23:26:56.999+02:00Arta cuvintelor<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://amassa17.onmason.com/files/2012/09/Pen-Paper.gif" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="280" src="http://amassa17.onmason.com/files/2012/09/Pen-Paper.gif" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Încerc să stăpânesc arta cuvintelor, dar o evit în același timp. Mă rezum la exerciții lingvistice scurte, strict legate de experiență sau anumite idei care mă vizitează uneori. Nu mă îndepărtez prea mult de realitate, poate pentru că sunt prea realistă, pentru că simt nevoia să transfigurez realitatea prin cuvinte și nu să o schimb total. Vreau să o modific astfel încât să fie mai aproape de gândurile mele, de modul în care mi-o reprezint mental. Aș putea zice că întâmpin dificultăți atunci când vreau să concep lucruri imaginare sau fantastice, dar de fapt nici nu prea încerc. Tot ce îmi permit mie e cel mult câte o abatere sau formulări metaforice, alte cuvinte vorbind despre aceleași lucruri.</div>
<div style="text-align: justify;">
Poate că mă raportez la o convenție și nu reușesc să găsesc o însemnătate a scrierilor mele. Nu se încadrează în vreun standard, nu se remarcă prin utilitate sau o valoare estetică deosebită. Sunt, așa cum am spus, niște exerciții pe care le construiesc în mintea mea și apoi le transpun pe foaie, dar care nu necesită vreo rezolvare. Nu spun nimic concret, nimic abstract, nimic real, nimic imaginar. Nu spun nimic, dar mi se pare că felul în care o spun este din ce în ce mai steril și anost.</div>
incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-61881602667429612872012-11-05T14:05:00.000+02:002012-11-05T14:05:35.215+02:00Mesajul ascuns<div style="text-align: justify;">
Am primit un SMS. Număr necunoscut. Conținutul e tulburător. E un mesaj... gol. Mă uit insistent la ecran, poate e ceva important, iar pixelii au o latență mai mare în a-l reda și cuvintele urmează să se materializeze lent. Sau e scris cu cerneală electronică invizibilă și îmi trebuie niște dispozitive, ochi speciali sau ochelari din praf de stele. E un mesaj criptat, ascuns, ce se descoperă treptat dacă meriți. O aducere aminte, o tentativă de spionaj, un semnal de alarmă. Încerc să îmi storc telefonul de informații, dar oricât aș insista nu văd decât... liniștea. Albă, luminoasă, artificială.</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"> Mai arăt mesajul cuiva și întreb:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"> - </span><i style="font-family: inherit;">Vezi?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><i> </i>- </span><i style="font-family: inherit;">Ce să văd?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i style="font-family: inherit;"> - ...liniștea!</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"> Mă privește siderat:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"> - </span><i style="font-family: inherit;">Nu înțeleg... care? Unde e liniștea?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"> - </span><i style="font-family: inherit;">Nicăieri</i><span style="font-family: inherit;">, concluzionez într-o revelație amară. </span><i style="font-family: inherit;">E a mea și nu există...</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Încerc să îmi găsesc liniștea interioară, dar oriunde caut, e de negăsit. Fraza are sonoritatea unei imposibilități: cum poți identifica o lipsă, o elipsă? Ce e liniștea până la urmă? Un mutism forțat? Un flux camuflat, aflat în îngheț? Viața nu îmi dă niciun indiciu. E o vânătoare de comori fără hartă și chiar fără comoară, cu indicatoare menite să mă deruteze și să mă mențină într-o mișcare circulară. Liniștea mea e oare strigătul mut și nesfârșit pe care îl simt vibrându-mi în oase? Asta e tot ce pot să primesc, o aparență, un chin îmbrăcat în haine vesele?</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Viața mi-a trimis un mesaj pe care nu îl pot citi și m-a mințit că în el găsesc ceea ce am nevoie. A elaborat o creație literară haotică al cărei mesaj e un păienjeniș invizibil din subtext și mi-a aruncat-o în brațe. Poate că încercarea de a descifra semnificația unei absențe face parte din însăși definiția verbului și acțiunii de a trăi.</span><br />
<span style="font-family: inherit;"><br /></span>
<span style="font-family: inherit;"><br /></span>
<span style="font-family: inherit;"><br /></span>
<span style="font-family: inherit;">Căutați mesajele ascunse din tabelul lui <a href="http://www.psi-words.com/2012/11/05/mesajul-ascuns/" target="_blank">psi</a>...</span></div>
incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com24tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-71613437146272866242012-11-03T00:22:00.000+02:002012-11-05T15:30:51.436+02:00Duzina de cuvinte - Șah vertical<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">O dimineață diferită de oricare alta, în care șuvoaiele de ploaie se transformă în vaiete prelungi. Se târâie până la oglindă și vede că are pielea cenușie, iar în forma cearcănelor se citește secătuirea de viață. Aici a adus-o <b>drumul</b> pe care l-a urmat încercând să-și găsească sau să-și construiască o <b>identitate</b> coerentă și profundă. Dar aceasta este dimineața renunțării, a oftatului răsucit cu spatele la <b>realitate</b>. Toată lumea îi spunea să fie perseverentă, să nu se oprească niciodată pentru că astfel va reuși, dar nimeni nu ținea cont că are mintea și picioarele obosite și că persistă în eșecul ca niște nisipuri mișcătoare, alunecând în deșert.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">A fost naivă; de <b>secole</b> nu a reușit nimeni să ajunge la o concluzie satisfăcătoare în această privință și totuși s-a încăpățânat să încerce, de parcă ar fi avut un har special care să-i permită accesul la o <b>libertate</b> altminteri intangibilă. Așteptarea nu a avut niciun rezultat. Acum trebuie să își găsească un nou <b>țel</b>, o nouă rațiune de a trăi și a da sens zgomotului imens pe care îl face pentru nimic. </span></div>
<span style="font-family: inherit;">
</span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Privește afară, în căutarea unui <b>semn</b>, unor urme de pași în interiorul cărora să calce. Fiecare strop este un cub alb sau negru, negru sau alb, de asta totul pare gri reflectat în bălțile formate din întrepătrunderea culorilor. Pătrate albe și negre țesute într-o tablă imaginară oglindită în geam... oare viața o provoacă la o partidă de șah vertical?</span></div>
<span style="font-family: inherit;">
</span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Imaterial, oponentul cu față în formă de inimă o privește viclean. Fiecare piesă e o îmbrățișare, o sărutare, un cuvânt frumos. Din războiul lor ies scântei, implozia răsună ca un fum șoptit. Din haosul mișcărilor, din misterul dansului pieselor nu se deslușește nimic. Dominate de o logică interioară, regulile jocului par a fi în totalitate orchestrate și impuse de inamicul <b>primejdios</b> din fața sa. Ea e mereu în dezavantaj, mereu captivă în coregrafii rigide și inferioare, orice mișcare e un dezastru și o dezamăgire fără ieșire. Partida pare <b>falsificată</b>: nu, e imposibil, nu ai cum să stai tot jocul în șah.... </span></div>
<span style="font-family: inherit;">
</span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">”Șah mat!” rostește șuierător tumultul norilor. Se uită la <b>rege</b> și nu pricepe. Proiectează din priviri traiectoriile pieselor din jur și nu reușește să identifice care dintre cele care îl încolțesc îi subminează autoritatea de pe tablă. ”Dar nu e mat deloc... e chiar strălucitor”, gândește apăsat, și rămâne blocată în fascinația unui joc care deja s-a încheiat. </span></div>
<span style="font-family: inherit;">
</span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Orientată spre exterior, devine din nou punctul din care pleacă linia unui cerc și punctul în care revine pentru a se închide. Sursa și destinația unui cerc vicios orbitor, incapabil să conceapă încă o cădere în gol. Mai există vreun <b>motiv</b> să încerci dacă tot ce se poate câștiga e un teanc de suferințe? E invocată plăcerea jocului... dar dacă aceasta nu este suficientă? Când încerci să îți ții echilibrul mergând pe o înlănțuire de eșecuri, mai poți să pierzi și să accepți înfrângerea cu <b>demnitate</b>?</span></div>
<span style="font-family: inherit;">
</span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<span style="font-family: inherit;">
</span>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: inherit;"><a href="http://www.nettonet.org/Nettonet/101%20Painting/Studies/gris.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="297" src="http://www.nettonet.org/Nettonet/101%20Painting/Studies/gris.jpg" width="400" /></a></span></div>
<span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span>
</span><br />
<div class="separator" style="clear: both;">
<span style="font-family: inherit;">Duzini suplimentare se găsesc la <span style="font-family: inherit;"><a href="http://www.psi-words.com/2012/11/03/daruiesc-imbratisari/" target="_blank">psi</a> în tabel.</span></span></div>
</div>
<span style="font-family: inherit;">
</span>incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com31tag:blogger.com,1999:blog-5043836255587167895.post-75999861287912206062012-11-01T01:59:00.000+02:002012-11-01T02:08:31.438+02:00A-ți conserva viața<br />
<div style="text-align: justify;">
Ce expresie nimerită pentru a cuprinde josnicia omului. Bucăți inutile de carne în saramură sau poate un creier îmbibat în formol. O viață se poate reduce la o împachetare în fâșii de pânză. Păstrarea unui ambalaj frumos pentru a face o impresie bună țărânei sau poate ghidarea după un instinct care dă iluzia că trăim mai mult sau mai bine. </div>
<div style="text-align: justify;">
Ce definește întregul regn viu? Supraviețuirea, și cum altfel dacă nu prin adaptare. Găsirea unor forme și mijloace propice supraviețuirii și conservarea lor. E totuși ceva remarcabil în asta, altfel nu s-ar numi "supra-viețuire". O mică evadare din imanent prin simplul fapt că reușești să reziști vieții, că ești capabil să înfrunți realitatea până când ea te va anihila. Și ajungând în etapa de conservare, iată mumii în viață bandajate și fugind de riscul eternității precoce, reticente față de schimbare doar pentru că au găsit un spațiu comod care nu le pune în mod direct în pericol. În situații extreme, devin niște creaturi vulnerabile, suprimate de o teamă teribilă, în totală contradicție cu sentimentul inițial de omnipotență și încredere nejustificată în superioritatea speciei. Frica trebuie să fie cea mai detestată emoție, pentru că devii în mod brutal conștient de ceea ce ești cu adevărat, iar mercantilismul și superficialitatea se transformă în umilință și zbuciumare disperată pentru încă o răsuflare. Sau poate că dorința de supraviețuire este chiar încercarea de a fugi de întrezărirea naturii esențializate a firii umane și de a lupta împotriva propriei persoane.</div>
<div style="text-align: justify;">
Oamenii sunt niște pești cu solzii ofiliți, niște sardine fericite să stea înghesuite într-o conservă cu gust ruginiu pentru a scăpa de ele însele și de un ocean îngrozitor de vast, frumos și amenințător. Nu ar fi trist ca, în ultimă instanță, supraviețuirea să fie unicul scop la care ține cu îndârjire omul?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.colourbox.com/preview/3450232-779784-abstract-hand-drawing-seamless-pattern-with-fish-and-waves-can-be-used-for-wallpaper-pattern-fills-web-page-background-surface-textures-illustration.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="140" src="http://www.colourbox.com/preview/3450232-779784-abstract-hand-drawing-seamless-pattern-with-fish-and-waves-can-be-used-for-wallpaper-pattern-fills-web-page-background-surface-textures-illustration.jpg" width="200" /></a></div>
<br />
<br />
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Scriere de la 17 ani, perioadă a revoltei interioare...devenită tulburare.</i></div>
incognitohttp://www.blogger.com/profile/12003673363434458671noreply@blogger.com9